Wikipedia



 

Tâmpa (în maghiară Cenk, în germană Zinne, alternativ Kapellenberg) este un munte care aparţine de masivul Postăvaru, localizat în sudul Carpaţilor Orientali (mai precis în Carpaţii de Curbură) şi înconjurat aproape în totalitate de municipiul Braşov. Înălţimea: 960m (după unele surse 995m), la aproape 400m deasupra oraşului.

Muntele este alcătuit în principal din formaţiuni calcaroase, formându-se în urma procesului de încreţire a scoarţei terestre.

Mare parte a sa (150 ha) este declarată rezervaţie naturală, datorită speciilor de animale (urşi, râşi, lupi, fluturi - 35% din totalul speciilor din ţara noastră, păsări) şi plante rare (crucea voinicului, obsiga bârsană) care se găsesc pe acest munte. Pe Tâmpa se poate ajunge pe mai multe căi: există cele 25 de serpentine, tăiate în 1837 de către Ocolul silvic al Braşovului, treptele lui Gabony, drumul Cavalerilor, vechi din vremea cetăţii Braşovia sau drumul pentru maşină de "la iepure". Cei neobişnuiţi cu drumeţiile lungi pot lua telecabina, care face legătura între Cabana-restaurant Casa Pădurarului de la poale şi Restaurantul Panoramic, aflat pe coama muntelui, în mai puţin de trei minute. Priveliştea din vârful Tâmpei, de pe terasa de piatră construită în 1873 ori de pe cea a fostului restaurant Béthlen, oferă o splendidă panoramă asupra oraşului, iar în zilele senine se poate observa întreaga ţară a Bârsei.

Cuprins 1 Specii de plante şi animale întâlnite pe Muntele Tâmpa 1.1 Plante 1.2 Animale 2 Etimologie 3 Istoric. Construcţii aflate pe muntele Tâmpa 3.1 Primele urme de civilizaţie 3.2 Calamităţi naturale 3.3 Cetatea Braşovia (sec. XII - XIII) 3.4 Turnul Cuţitarilor şi Turnul Cizmarilor (sec. XV) 3.5 Crucifixul de pe Tâmpa (sec. XVII) 3.6 Capela Sf. Leonard (sec. XVIII) 3.7 Monumentul rusesc din 1849 3.8 Statuia lui Arpad (1896) 3.9 Restaurantul din Grota Bethlen (1890) 3.10 Casa de Tir (Schützenhaus) (1865) 3.11 Apeductul oraşului (1892) 3.12 Cabana-restaurant Casa Pădurarului (sec. XX) 3.13 Tunelurile de comunicaţii şi adăpostire a populaţiei (sec. XX) 3.14 Releul de televiziune şi Restaurantul «Panoramic» (anii '70) 4 Poveştile Tâmpei 4.1 Tunelul şi lacul de sub Tâmpa 4.2 Banca săpată în stâncă 4.3 Oraşul Stalin 5 Galeria de imagini 6 Bibliografie 7 Legături externe

modifică Specii de plante şi animale întâlnite pe Muntele Tâmpa

modifică Plante

În 1595, pe Tâmpa au fost plantaţi fagi şi brazi, lucru care s-a repetat după fiecare incendiu serios iscat pe acest munte.

• Alunul
• Carpenul
• Ciuboţica cucului
• Coada iepurelui
• Colilia
• Cornul
• Crucea voinicului (Plantă endemică)
• Cununiţa de calcar
• Fagul
• Floarea Paştelui
• Frasinul
• Laleaua pestriţă
• Laricele
• Migdalul pitic
• Molidul
• Nemţişorul de stâncă
• Obsiga bârsană
• Omagul
• Papucul doamnei
• Pătlagina argintie
• Pinul
• Sângerul
• Socul
• Stânjenelul
• Stejarul
• Teiul
• Ulmul de munte
• Vişinelul
• Zambila sălbatică

modifică Animale

• Acvila
• Corbul
• Fluturi
• Lupul sur
• Râsul
• Ursul brun
• Veveriţa
• Vipera
• Alte păsări
• "17 specii rare sau foarte rare de viespi"

modifică Etimologie

Sextil Puşcariu şi-a pus problema etimologiei cuvântului Tâmpa astfel: „cum se face însă că românii, care au de obicei pentru munţii lor denumiri atât de plastice, ca Omul, Babele, Strunga şi alte nume ce se întâlnesc în Bucegii apropiaţi, să fi dat în cazul acesta numele atât de nepotrivit ce aminteşte de cuvintele «tâmp» şi «tâmpit»?”. El preia explicaţia lui N. Drăganu, potrivit căreia sensul original al Tâmpei e cel de „stâncă abruptă”, cum sunt cele din vârfurile muntelui (Tâmpa mare şi Tâmpa mică). Cuvântul este străvechi în limba noastră, din epoca preromană, găsindu-se şi în dialectele meridionale italiene şi la albanezii din Calabria. Dar aceasta nu este singura teorie existentă.

În urma săpăturilor arheologice, se pare că strămoşii noştri, având credinţe uranianiene (zeii lor îşi aveau sălaş în cer), au ridicat pe Tâmpa altare pentru sacrificii. La venirea romanilor, după ocuparea Daciei de către Traian, atunci când au găsit altarele de pe Tâmpa, în spiritul lui Saturn (zeul timpului) ar fi numit înãlţimea „Tempus - Temporis”, perpetuând astfel tradiţia. Cu timpul denumirea s-a transformat în „Tempea - Tâmpa”. Cavalerii teutoni, când s-au aşezat aici ar fi tradus în limba germană numele vechi al cetăţii, precum au făcut şi romanii. Astfel, „cetatea timpului” sau „cetatea lui Kronos” devine „Kronstadt”.

modifică Istoric. Construcţii aflate pe muntele Tâmpa

modifică Primele urme de civilizaţie

Cele mai vechi urme de civilizaţie de pe Tâmpa datează din vremea dacilor. Arheologii au descoperit pe Tâmpa o fântână cu oase din vremea lor, ceea ce demonstrează că aici s-a practicat un cult păgân.

modifică Calamităţi naturale

Tâmpa a fost relativ ferită de calamităţi precum alunecări de teren ori cutremure. Cele mai mari pagube au fost provocate de către incendii, mai cunoscute fiind cele din 1689, 1731, 1860, 1880 şi 1946.

modifică Cetatea Braşovia (sec. XII - XIII)

Unul dintre cele şapte castele care a dat numele german al Transilvaniei: Siebenbürgen. Construcţia aflată între vârful şi şaua Tâmpei se presupune că ar fi fost ridicată în timpul cavalerilor teutoni, între 1212 şi 1218, iar dacă nu, atunci cu siguranţă întărită. La 1241 abia au timp câteva familii de braşoveni să se adăpostească în ea din calea năvălirii tătarilor. În anul 1395, înaintea declanşării războiului cu turcii, Mircea cel Bătrân şi-a adăpostit familia în cetate. După 24 de ani, la 1421, cetatea devine loc de refugiu pentru populaţia Braşovului, ameninţată de sultanul Murad II. În acelaşi an, cetatea este dată ca zălog sultanului, turcii dominând de pe înălţime oraşul. Fortificaţia devine astfel periculoasă pentru braşoveni şi întreaga zonă. După ce reuşesc s-o răscumpere cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara, orăşenii decid dărâmarea acesteia. Pietrele rezultate au fost folosite la întărirea cetăţii din vale, care tocmai se construia.

„Cetatea se compune dintr-o incintă din piatră şi un fel de mic bastion poligonal pe latura vestică, în vârful Tâmpei. De-a lungul zidurilor se aflau mici turnuri de apărare. În interiorul zidului de sud s-a descoperit urma unor mici încăperi ce au generat ipoteza că cetatea ar fi de epocă preromanică”. În cetate mai exista o fântână adâncă şi o capelă. Faptul că din trei părţi fortificaţia era înconjurată de prăpăstii, iar a patra era bine apărată, făceau din aceasta una dintre cele mai inexpugnabile (greu de cucerit) cetăţi din Transilvania şi Europa (de fapt, n-a fost ocupată niciodată, decât prin tratate).

Era deservită de o zonă şcheiană din vale, numită Cutun, de care era legată prin Drumul Cavalerilor. Costantin Lacea spunea prin 1910 că „şi astăzi populaţia românească, în frunte cu costenii (locuitori de pe strada Coastei şi cea a Costiţei), conduşi de Junii Curcani, ies a doua zi de Rusalii sus la Cetatea de pe Tâmpa, pe la Crucea din Cutun şi petrec acolo. Bătrânii povestesc că în tinereţele lor se făcea joc sus, în Cetatea de pe Tâmpa”.

modifică Turnul Cuţitarilor şi Turnul Cizmarilor (sec. XV)

La poalele Tâmpei s-au construit în sec. XV două turnuri de veghe, unite de cetate printr-un rând de ziduri, care se prelungeau, de asemenea, de la turnuri către culmea muntelui. Probabil lăsate în paragină începând cu epoca armelor de foc, cele două puncte de observaţie au fost definitiv înlăturate în sec. XVIII (două stampe din acelaşi veac prezintă, pe rând, Tâmpa cu şi fără ele).

Turnul Cuţitarilor, aflat în dreptul Bastionului Ţesătorilor, avea vederea deschisă înspre Şchei. Astăzi nu a mai rămas nici o urmă din acesta. Turnul Cizmarilor, situat mai sus de Bastionul Postăvarilor, domina Blumăna şi Curmătura (zona dintre Tâmpa şi Dealul Melcilor). În zilele noastre se mai pot observa platforma pe care se afla precum şi o bună parte din baza zidului de legătură ce străbătea muntele.

modifică Crucifixul de pe Tâmpa (sec. XVII)

Pe harta întocmită de Giovanni Morando Visconti în 1699, deasupra Braşovului, pe vârful Tâmpei, se poate observa o cruce. Acest lucru este confirmat de autorul sas Thomas Tartler, care precizează: „...era o cruce mare cu un crucifix, deoarece papistaşii au numit Tâmpa Dealul Crucii (Kreuzberg)”. Crucea aparţinea românilor din Şchei, care ridicau (cu sau fără aprobarea autorităţilor din cetate) cruci şi troiţe în tot spaţiul şcheian, uneori chiar la distanţe foarte mici de zidurile oraşului. O cronică situează data construirii acesteia pe 2 august 1696, dar o atribuie „tâmplarilor” împăratului Hussein.

modifică Capela Sf. Leonard (sec. XVIII)

"Pe la 1714 (după alte surse 1696 sau 1718), senatorul braşovean Johann Draudt, trecut la catolicism, a ridicat pe Tâmpa o capelă", purtând hramul Sf. Leonard. După edificarea acesteia, în mai multe rânduri, hoţi sau lutherani au jefuit sau pângărit lăcaşul de cult. „La 10 iunie 1737, a doua zi de Rusalii, la ora 3 după-amiaza, «trăsnetul a lovit în capelă, în faţa altarului, pe un croitor german papistaş şi pe soţia lui, care se refugiaseră acolo... A fost trăsnit şi câinele lor». În timp, capela s-a ruinat.” Multă vreme după aceea, Tâmpa a purtat numele de Dealul Capelei (germană Kapellenberg).
Vina pentru distrugerile provocate a fost aruncată deseori asupra românilor din Şchei: „Bald nachdem die Capele gebaut, haben die Wallachen die Thur erbrochen u. eins u. das andere daraus geraubt, die Thur aber hinunter geworfen...”, adică românii din Şchei i-au spart uşa, pe care au aruncat-o în vale şi au furat câteva obiecte din ea.

modifică Monumentul rusesc din 1849

În 1849, după ce armata ţaristă a „pacificat” Transilvania, la iniţiativa domnului general-locotenent von Hassfort, s-a ridicat pe Tâmpa un monument în formă de piramidă, cu inscripţia «Rusia et Austria unita MDXXXIL». „Acest monument a existat până în 1869. Distrugându-se din cauza intemperiilor (după alte surse din pricini mai omeneşti, vezi mai jos), la 7 aprilie, comunitatea centumvirală cere magistratului «să fie înlăturate dărâmăturile monumentului rusesc prăbuşit de curând»”.
Iată ce spunea George Bariţ: „în octombrie şi noiembrie 1849 trupele împăratului Rusiei ieşiră succesiv din Transilvania fără a lăsa în urma lor reminescenţe neplăcute. Anume generalul Hasford, pre cât stete în Braşov, mijloci ridicarea unui monument deasupra cetăţii, pe muntele Tâmpa, pe locul unde se văd ruinele unei capele vechi. Pe monument era pusă inscripţiunea: Russia et Austria unitae. Pe la 1861 mâini duşmane au ruinat acel monument.”

modifică Statuia lui Arpad (1896)

Cu ocazia împlinirii a 1.000 de ani de la venirea triburilor maghiare în Pannonia, s-au ridicat statui impresionante în şapte oraşe ale vechii Ungarii, spre comemorarea evenimentului. Astfel, „în anul 1896, pe Tâmpa s-a ridicat o coloană având aşezat pe capitel un personaj înfăţişând un arcaş din timpul dinastiei arpadiene. Pentru majoritatea cetăţenilor Braşovului, această statuie de 20 m a rămas ca fiind statuia lui Arpad, ducele care a condus triburile maghiare în Pannonia”. Piatra a fost adusă, cu ajutorul unor funiculare, din Valea Cetăţii, iar, pentru a preveni efectul intemperiilor, statuia a fost dotată cu un paratrăsnet. Costul final pentru înălţare s-a ridicat la 22.585 florini. Documentele spun că un anume Ilie Cătărău împreună cu Timotei Kirilov pusese dinamită la baza soclului in septembrie 1913, reuşind să-l deterioreze. Ruinele rezultate au rămas pe munte până în 1966, când au fost îndepărtate de autorităţi. Astăzi, capul statuii se află în Casa Parohiei Evanghelice din Braşov, iar pe Tâmpa mai există doar fundaţia soclului.

modifică Restaurantul din Grota Bethlen (1890)

În peştera din stânca Tâmpei a fost amenajat pe la 1890 un restaurant cu berărie, ce ulterior avea să primească denumirea de Bethlen, după András Bethlen, ministru agriculturii maghiar care vizitase Braşovul în 1891. Zi de zi, arendaşul care stăpânea popasul pentru turişti urca cele 25 de serpentine ale Tâmpei, alături de măgăruşul său cu sticlele în spinare. Seara, mulţi rămâneau sus să admire oraşul luminat noaptea. Extins printr-o terasă deasupra abruptului în 1905, după 1948 s-a numit „Cabana-restaurant «Tâmpa»”. Pe 23 martie 1977, în urma unui tragic accident din vina personalului, cabana a ars în întregime. În dreapta, se pot observa două fotografii ale cabanei, prima luată înainte de extindere, iar cea de-a doua după.

Astăzi se mai păstrează doar terasa ce oferă o superbă panoramă asupra oraşului şi urme ale „căzilor” de piatră pentru răcit sticle în mica peşteră. În anul 2001 Consiliul Judeţean Braşov a ridicat înăuntru o cruce de marmură, iar în 2006 a remontat literele ce compun numele municipiului (după ce anterioarele, din 2004, fuseseră smulse de vânt) în dreapta terasei, asigurându-le iluminatul artistic pe timp de noapte.

modifică Casa de Tir (Schützenhaus) (1865)

Construită în 1865, Casa de tir (Schützenhaus, în germană) a reprezentat multă vreme o atracţie pentru bărbaţii braşoveni. Pe lângă funcţiunea sugerată de nume, Casa de tir mai avea şi o pistă de popice, precum şi un restaurant bun, ţinut de acelaşi Geist care avea şi localul de pe Tâmpa, din grotă. În ultima perioadă, petrecerile rămăseseră singurele activităţi ce aveau loc în acest local pavoazat cu trofee de vânătoare şi manechine de cavaleri cu platoşe de oţel. Clădirea a suferit un puternic incendiu în 1916 şi a rămas în paragină multă vreme. Astăzi, pe locul ei se află Liceul Silvic «dr. Nicolae Rucăreanu» din Braşov. În prezent, aceste terenuri sunt revendicate de către Biserica Evanghelică din oraş.

modifică Apeductul oraşului (1892)

Potrivit inscripţiei aflate pe construcţie, „Apaductul Municipiului Braşov a fost executat în anii 1891 - 1892 după planurile şi sub conducerea Inginerului-Şef al oraşului, Christian Kertsch”, cel care va construi şi vila cu acelaşi nume din centrul Braşovului (astăzi dărâmată; pe locul ei se află clădirea «Modarom» şi Hotelul «Capitol»). Apa era adusă, prin ţevi de oţel şi ţiglă, tocmai de la mare depărtare, de după muntele Tâmpa. Datorită situaţiei deplorabile în care se aflau ţevile, precum şi costurilor ridicate de înlocuire a reţelei, municipalitatea a fost obligată să alimenteze apeductul cu apă din oraş. Totuşi, mulţi oameni continuă în zilele noastre să creadă că iau "apă de izvor" de la apeduct şi vin să îşi procure cantităţi însemnate... Astăzi, mergând pe lângă munte înspre Râpa dracului, se mai pot observa conductele de ţiglă sfărâmate, precum şi o placă memorială ridicată altui inginer al oraşului, P. Bartusch.

modifică Cabana-restaurant Casa Pădurarului (sec. XX)

Renovat de curând, după ce a suferit un incendiu, «Casa Pădurarului» este un restaurant rustic aşezat la poalele Tâmpei, aproximativ la jumătatea aleei pietonale de acolo. Construit la începutul sec. XX, servea ca popas braşovenilor care se plimbau pe Promenada de sub Tâmpa. De lângă această locaţie porneşte telecabina care, în mai puţin de trei minute, face legătura cu restaurantul Panoramic, aflat pe culmea muntelui.

modifică Tunelurile de comunicaţii şi adăpostire a populaţiei (sec. XX)

După al doilea război mondial, a fost pusă în circulaţie o legendă care spune că în timpul primului război mondial ar fi existat un tunel care lega Casa Sfatului cu o peşteră aflată pe Şaua Tâmpei. Povestea spune că, în acest tunel, au fost ţinuţi prizonieri germani, cu cele două intrări blocate. Confirmarea primei părţi ar duce şi la adeverirea teoriei lacului subteran (secat, însă), căci altfel, la posibilităţile vremii, era imposibil să se găurească un tunel pe verticală, măsurând 350m, atâta cât ar fi diferenţa de nivel între cele două ieşiri.

Ce se ştie cu siguranţă astăzi este că Tâmpa are în ea 3 sau 4 tunele dintre care numai unul circulabil în totalitate, în zilele noastre. Acesta din urmă leagă Casa Sfatului de un turn al fostei cetăţi aflat la poalele Tâmpei (probabil Turnul Cuţitarilor sau Bastionul Postăvarilor). Toate acestea sunt închise astăzi cu grilaj, datorită pericolului de surpare pe care îl prezintă. Un veteran de război povestea că bombardamentele din 1943 - 1944 au blocat ieşirea unui tunel de adăpostire, îngropând de vii pe toţi cei care se refugiaseră acolo.

modifică Releul de televiziune şi Restaurantul «Panoramic» (anii '70)

La începutul anilor '70, pe coama Tâmpei a fost construit un releu de televiziune împreună cu un restaurant. Astăzi, releul preia semnalul staţiei de pe Postăvaru şi îl retransmite braşovenilor (iniţial cu o putere de 10kW, pe lămpi, astăzi doar cu 2kW), iar Restaurantul «Panoramic», aflându-se într-o poziţie privilegiată, oferă, din sala de mese, o panoramă superbă a oraşului. Restaurantul aparţine societăţii Aro-Palace. Sub releu se află şi staţia de sus a telecabinei. Înainte de 1989, la ieşirea din staţia telecabinei, turiştii erau întâmpinaţi de un uriaş urs brun împăiat, stând ameninţător în două labe.

În acelaşi timp cu edificarea complexului, la mică distanţă, s-a înălţat şi un catarg pentru drapelul României. În 2004, Consiliul Judeţean Braşov a asigurat acestuia iluminatul festiv şi a instalat aici un reflector puternic, de tip laser, care luminează cerul o bună parte din fiecare seară.

modifică Poveştile Tâmpei

modifică Tunelul şi lacul de sub Tâmpa

La începutul anilor '40, s-a pus problema săpării unui tunel pe sub Tâmpa, care să facă legătura între oraşul vechi şi cartierul Valea Cetăţii. Din cauza izbucnirii războiului, proiectul a fost abandonat, după primele încercări de sfredelire. În vremea comunismului, când în Răcădău au avut loc ample lucrări de construcţie (peste 10.000 apartamente), problema tunelului a ieşit din nou pe tapet: „apare ca imperios necesară străpungerea muntelui Tâmpa cu un tunel”. În viziunea planului din 1979, străpungerea s-ar fi realizat în partea estică, paralel cu străzile C-tin Dobrogeanu Gherea şi Tâmpei. Câteva date de reper: lungimea: 842m; lăţimea: 9,8m; înălţimea: 7,65m. Cantitatea rocii excavate: 100.000 m³. Cost total (în 1984): 163 milioane de lei. Potrivit specialiştilor Consiliului Judeţean Braşov, în 2003 suma a fost estimată la aproape 11 milioane de euro.

De-a lungul vremii s-a vorbit despre existenţa, în interiorul muntelui, a sute de mii, sau chiar a milioane de hectolitri de apă, adunate într-un lac (unii susţin că sărat, iar alţii - dulce). Spargerea muntelui pentru realizarea tunelului ar duce la inundarea oraşului. Totuşi, specialiştii nu confirmă existenţa acestui ochi de apă.

modifică Banca săpată în stâncă

Pe aleea de sub Tâmpa, printre băncile de lemn, se găseşte şi o bancă mică, săpată în piatră. Se spune că această stâncă s-a prăvălit din înălţime, îngropând sub ea doi amanţi care stăteau îmbrăţişaţi în acel loc. Acest lucru este atestat documentar, în 1817, precum şi numele Anei Maria care a fost omorâtă de pietroi.

modifică Oraşul Stalin

În 19 august 1946 pădurea de pe Tâmpa a suferit un grav incendiu. Câţiva ani mai târziu, după ce Braşovul a fost redenumit Oraşul Stalin, s-a demarat o acţiune de plantare a copacilor pe versantul dinspre oraş astfel încât, cu brazi, să fie scris distinct „STALIN”. Treptat, scrisul s-a „şters”, prin amestecul natural al speciilor, dar chiar şi în zilele noastre, iarna, se mai poate distinge vag „ALIN”, venind dinspre şesul Ţării Bârsei.

modifică Galeria de imagini

Tampa Noaptea - Panorama	Tampa Noaptea - Panorama 2	Tâmpa scăldată în lumină vara...	...iarna...
...şi iarăşi vara.	Braşovul văzut din vârful Tâmpei

modifică Bibliografie

• Braşovul de altădată — Sextil Puşcariu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1977
• Braşov • ghid turistic — Silviu Pop, Ştefan Princz, Ed. Pentru Turism, Bucureşti, 1974
• Zalmoxis - Tempus - Corona - Florin Olteanu, în Karpaten Rundschau, nr. 38-1587-/24.IX.1982
• Ziarul Evenimentul Zilei

modifică Legături externe

• Despre Tâmpa
• LiterNet - Destinaţii culturale
• Telecabina Tâmpa pe harta Braşovului